„Ciocolată amăruie”
Voichiţa Pălăcean-Vereş
ISBN 978-973-726-273-9 |
Romanul “Ciocolată amăruie” o are în centru pe Irina, o tânără surprinsă în triplă ipostază, de soţie, mamă si profesoară la debut de carieră. Începerea de către Irina a activităţii profesionale coincide cu mutarea familiei protagonistei în casă nouă. Entuziasmată de pagina ce începe să o scrie în cartea vieţii, Irina Peter porneşte la drum fericită şi deopotrivă înfricoşată de necunoscut. Viaţa Irinei se împarte între activitatea didactică şi viaţa la bloc. La şcoală, intră în contact cu un corp profesoral complet diferit de dascălii ce i-au îndrumat primii paşi. Acasă, este inconjurată de noii vecini, muncitori exhibaţi, gălăgioşi, dar harnici şi sufletişti. Înstrăinată în această lume, eroina încearcă să se adapteze noilor realităţi, conştientă că se găseşte într-un moment de cumpănă, acela al despărţirii de copilărie şi al asumării pe deplin a statutului de adult responsabil. Însă trecerea de la un stadiu la altul al existenţei nu este nicidecum uşoară, mai cu seamă că societatea românească – fundalul pe care se proiectează naraţiunea – trece prin transformări profunde. Situaţiile cu care se confruntă ori oamenii pe care îi întâlneşte îi oferă Irinei prilejul incursiunii nostalgice în trecut – retrăind emoţionant clipele trăite alături de părinţi şi fraţi, alături de prietenele din copilărie şi colegi. |
„Aceasta este noua mea existenţă! Sunt absolut singură... Nu mai am prieteni, nu mai am colegii de altădată... Orbecăi într-o lume străină, între necunoscuţi... Umblu fără să văd... nu ştiu încotro mă îndrept... Dacă n-ar fi Andrei şi ghemul de iubire cu cârlionţi, aş renunţa să mai păşesc în întuneric, aşteptând să văd lumina... Nu mai ştiu cine sunt. Alienarea mă mărunţeşte pe dinăuntru... Am rămas doar carcasa persoanei care am fost. Ce se petrece cu mine, Doamne? Asta înseamnă existenţă de adult responsabil? Aş vrea să am puterea de-a ieşi în faţă ca să urlu din fundul plămânilor: «Îmi vreau viaţa înapoi!»” |